BLOGGER TEMPLATES - TWITTER BACKGROUNDS

luni, 28 iulie 2008

Discovering me

">" border="0" alt="" />

Rataceam prin acea casa imensa unde avea loc o reuniune de familie la fel de placuta ca ticaitul enervant al unui ceas in orele lungi de plictiseala.Intrasem intr-o camera mare cu perdele albe care se zburau ca niste ingeri,vantul sufland usor prin ele.Aici era lumea mea.Aici ma refugiam intotdeauna cand lumea reala se dovedea prea cruda pentru mine.Aici se afla sufletul meu si nimeni,niciodata nu intrase in lumea mea.Printre acele perdele mi s.a parut ca zaresc o silueta.Am pasit usor in incaperea cea alba iar dintre valurile albe de bumbac s-a ivit o fata.Cand am zarit-o am tresarit.Ea se in toarce spre mine si imi zice:
-De ce tresari?
Nu puteam spune niciun cuvant.Acea fata cu parul brunet si ochii caprui imi amintea de mine.De o parte din mine pe care o uitasem cu desavarsire.Cand am privit-o mi.am amintit de intentiile mele de a schimba lumea.
-Intotdeauna ai crezut ca vei putea schimba oamenii sau lumea dar fiecare incercare a fost sortita esecului si ai hotarat sa fii si tu ca ei,spuse acea fetita.
Eram uimita de faptul ca ma cunoaste atat de bine si i-am zis rautacioasa:
-Nu inteleg ce cauti tu in camera mea.Nimeni n-a intrat niciodata aici.
-De ce te izgonesti din propia lume?Nu ti-ai dat seama pana acum?Eu sunt adevrata tu.Cea care incepe sa moara din cauza ta!
In acel moment mi.am dat seama ca nu era alta persoana in camera.Eram doar eu.Eu vorbeam cu acea parte pe care eu am hotarat sa o ascund,din dorinta de a fi la fel.In adancul meu intotdeauna eram tulburata dar nu vorbeam cu nimeni.Niciunul dintre prietenii mei sau asa-zisii mei prieteni nu mi se parea demn pt a-i darui sufletul meu.
Sunetul asurzitor al telefonului mobil ma trezeste din visare.Era mama care ma rugase sa cobor pentru a intampina musafirii.
Eram renascuta si fata mea era luminata de un zambet larg si sincer ca al unui copil care primeste o jucarie noua.De azi am hotarat sa fiu eu!De azi revin la principiile mele!
Stateam pe messenger uitamdu-ma la cei pe care ii aveam in grupul “Friends”.Le-am lasat un mesaj:”Si ce daca lumea asta e prea mare si nociva si iti mananca sufletul?Invata sa iubesti!”

1 comentarii:

hadryana spunea...

bine lucrat:)