Gandurile ei

Trecuseră deja 3 zile.Niciun semn de la el.Pauza asta ii deschise Melindei ochii.Oarecum.Nu putea renunța la el.Ținea la Eric.Cu toate ca poate asta ar fi fost mai bine.Sau nu. Își amintea cum stătea și îl aștepta mereu când trebuiau sa se intalneasca.Si cat de prost se simtea fata de ceilalti.Dar el aparea intr-un final si toata supararea disparea ca prin farmec.Uneori poate merita o palma.Alteori era prea orgolios. Una din intrebarile care o framanta acum pe Mel era “Oare chiar ma iubeste?”.Adeseori se intreba de ce Eric a ales-o pe ea.N-o sa obtina nimic daca ea nu e pregatita,chiar daca “o ia cu frumosul”.Ah!Si ea a facut o multime de greseli...Dar de unde sa stie cum trebuie sa se poarte?Era prea mica.Si totusi si-a dat seama ca uraste sa-si bata cineva joc de ea. Eric nu va mai gasi alta ca ea.Poate viitoarele vor avea calitati ca Mel dar ea e speciala.Uneori se intreaba daca Eric isi da seama de asta,alteori se intreaba daca el nu e ca ceilalti,s-o amageasca cu vorbe.Dar Eric ii demnonstreaza ca nu e asa iar ea se mustra ca a putut gandi asa ceva. Melindei ii venise o idee.Ii va scrie o scrisoare desprea ea,despre ei doi...Știa ca era de preferat sa ii vorbeasca in fata.Taria aceea de caracter care Melindei ii lipsea tocmai când avea mai multa nevoie de ea,tocmai aceea n-o lasa.Asa ca se lasa prada cuvintelor sperand ca Eric va intelege.Ii era teama ca el sa n-o inteleaga gresit.Il iubea dar nu-I placea sa stea sa-l astepte mereu.Ii era dor de el dar asta nu insemna ca nu trebuie sa iasa si cu altii. Melinda crede ca Eric ar trebui sa inteleaga ca e Eric.Nu trebuie sa fie placut neaparat de toata lumea.Trebuie sa fie doar el.Ea e indragostita de acel Eric pe care ea l-a cunoscut la inceput si pe care il recunoaste cand sunt ei doi.Eric ar trebui sa fie asa mereu. “Oare cat ma va mai astepta?”,alta intrebare fara raspuns... Si uite asa Melinda se framanta cand are prea mult timp liber.Cert e ca ea tine la Eric si nu ar putea sa renunte la el.Doar ca trebuie sa fie mai...mai tare pe viitor!