Ganduri pe o banca...

Ma gandesc la multe...savurand peisajul verde de pe o banca din Cismigiu...
Ma gandesc cat de mult tin la el si ca fiecare parte a corpului meu intra automat intr-o stare de beatitudine dusa la extrem de fiecare data cand il vad sau ii aud vocea. probabil ca nu intelege asta sau poate ca ma cunoaste mai bine decat cred eu. Nu stiu dac apot incadra intr-o anumita categorie sentimentele pe care le am pt el. Nici macar eu nu pot fii categorisita. Inchei aici pledoaria mea despre sentimente pt ca simt ca aceste cuvinte nu pot exprima in de ajuns tot ce simt.
Mi-as dori sa am un aparat de fotografiat in ochi, sa surprind fiecare moment din viata. Cum ar ca in loc sa-ti publici un roman autobiografic sa realizezi ca ar fi mult mai interesant un album compus din imaginile vietii tale? Pur si simplu sunt indragostita de fotografie. Cred ca e singura arta prin care poti transforma cel mai banal lucru in ceva f special. Cred ca in orice lucru exista ceva special care trebuie descoperit...
Ma gandeam acum ceva timp ca habar n-am care e scopul meu, ca n-am nicun vis atat de arzator. Dar m-am contrazis singura. Acum stiu ce vreau, stiu la ce visez. I-am dat si un nume acestui vis, un vis numit fotografie. Poate gandesc prea pueril dar deobicei daca vreau ceva cu adevarat fac orice ca sa-l obtin.
Inchei si capitolul despre fotografie ca as putea scrie pana maine...
Ma gandesc ca am multe idei in cap si nu reusesc sa le transpun in cuvinte care de altfel mi se par fara sens uneori...
Ma gandesc ca acum as vrea sa alerg desculta pe nisipul salbatic al unei plaje virgine...
Ma gandesc ca in urmatoarele minute as vrea sa plec, sa ma plimb peste tot...
Ma gandesc ca m-am saturat de toate fitoasele si materialistele...
Ma gandesc ca mi-e dor... mi-e dor de mare...dor de el...dor de noi...dor de vacanta...
Ma gandesc ca poate sunt prea sentimentala pentru el dar ma mai gandesc ca probabil mi-ar spune asta...
Ma gandesc ca ma simt f ciudat...am o stare de melancolie combinata cu fericire si dor...
Cocktail de sentimente...
Ganduri pe o banca din Cismigiu...

"Tu"...sau pentru "tine"

Caut acea seara in care am vorbit 3 ore...caut acea zi in care ne.am combinat...incerc sa sar peste ultimile zile...incerc sa gasesc ceva care sa ma faca sa uit..un burete cu care sa pot sterge tot...aproape tot...e o varza totala in capul meu...si amintirile incep sa ma urmareasca iar...franturi dintr.un an inecat in venin...venin cu care m.ai otravit si pe mine...dar te iubeam prea mult...si n.am ascutltat pe nimeni...
Incerc sa trec peste...dar otrava a intrat in suflet...cum as putea sa.mi detoxifiez sufletul?
Totul s.a dus ca fumul unei tigari uitata aprinsa ramanand in urma doar scrumul,doar amintirile...
Dar nu mai vreau sa scriu despre tine...nu meriti...si candva o sa.ti para rau...
Vreau sa scriu despre...despre cineva care m.a ajutat sa depasesc momentul...dar am impresia ca doar m.a ajutat....
Ma simt tot mai singura...simt ca ma atasez iar...si ca o sa sufar iar...desi mi s.au facut multe promisiuni...sper sa nu mai fie la fel...eu oricum asta sunt...nu ma pot schimba...
Si totusi...te vreau aproape...pe tine...tu...care "tu"? nici eu nu stiu...un "tu" adevarat...poate "tu" actualul sau poate nu...refuz sa mai privesc inainte...sa.mi mai fac sperante si iluzii desarte...
Tot ce vreau e sa ma simt eu mai bine...mai fericita...mereu mi.am dorit ca cei din jurul meu sa fie asa si m.am neglijat pe mine....mi.am neglijat fericirea mea...
Cred ca sunt in plus...spune.mi daca e asa...si nu ma lasa sa.mi fac mai rau decat mi.am facut


P.S.: Sper sa intelegi ceva din tot ce am scris pana acum...sa intelegi ce simt si cum ma simt...